Definita cuvantului ghiorț
ghiórț interj. – Exprimă zgomotul produs cînd se înghite mîncarea sau băutura. Creație expresivă. – Der. (în)ghiorțăi, vb. (a înghiți, a înfuleca, a îndopa; a ghiolcăi mațele), cf. ghiorăi; ghiorțăitură, s. f. (înghițitură mare; chiorăială).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ghiorț
HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. rylĩcĩ. Vezi definitia »
păráț (-țuri), s. n. – Cerul-gurii, palat. – Mr. pănat. Lat. pălātum (Candrea-Dens., 1330; REW 6160), cu sing. reconstituit după pl. (după Tiktin, din lat. palatium, confundat cu palatum). – Der. (îm)părătuș, s. m. (omușor, uvulă), cuvînt care lipsește numai în Munt. (ALR, I, 33). Vezi definitia »
capríț (= capríciu) s. n., pl. capríții Vezi definitia »
PREPÚȚ s.n. Piele încrețită care acoperă glandul. [< lat. praeputium, cf. fr. prépuce]. Vezi definitia »
a sta băț expr. a fi țeapăn. Vezi definitia »