Definita cuvantului gîscă
gîscă (gîște), s. f. – 1. Pasăre domestică de talie mare, cu gîtul lung. – 2. Om, persoană greoaie sau proastă. – 3. Boabă de porumb pleznită. – 4. Mămăligă cu brînză. – 5. Temelie a casei. – 6. Piuliță. – 7. Joc la priveghi. – var. gînscă. Mr. gîscă, megl. gǫscă. Bg. găska (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 117; DAR); cf. sb. guska, pol. gęs, rus. gusĭ, din sl. gąsĭ. Var. pare a proveni direct din sl. gąsŭ, cf. gînsac. – Der. gîscar, s. m. (păzitor de gîște); gîscăriță, s. f. (plantă, Arabis hirsuta); gîscan s. m. (bărbătușul gîștei); gîscărie, s. f. (cîrd de gîște). Este dublet al lui huscă, s. f. (bucată de sare rafinată), din rut. chuska, numită astfel datorită culorii sale albe.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîscă
ANEXÍTĂ, anexite, s. f. Boală constând din inflamația trompelor uterine și a ovarelor, datorită unei infecții; salpingoovarită. – Din fr. annexite. Vezi definitia »
MEMORIALÍSTICĂ s.f. – V. memorialistic (1) [DEX'98] Vezi definitia »
moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă. Vezi definitia »
SUBANTREPRÍZĂ s. f. formă de contractare subordonată unei antreprize. (< sub- + antrepriză) Vezi definitia »
BÁRCĂ s.f. Ambarcație mică, fără punte, cu vâsle sau cu un motor. [Pl. bărci. / < it. barca, cf. fr. barque < lat. barca]. Vezi definitia »