Definita cuvantului interogație
INTEROGÁȚIE s.f. (Rar) Interogare, întrebare. ♦ Figură de stil constând în a pune o întrebare unui interlocutor determinat, fără a aștepta însă un răspuns. [Gen. -iei, var. interogațiune s.f. / cf. lat. interrogatio, fr. interrogation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu interogație
zoogeografíe (-ge-o-gra-) s. f., art. zoogeografía, g.-d. zoogeografíi, art. zoogcografíei Vezi definitia »
TEOREZÍE s.f. (Fil.) Activitate speculativă. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. it. teoresi, gr. theoresis < theorein – a privi, a examina]. Vezi definitia »
VĂDUVÍE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – Văduv + suf. -ie. Vezi definitia »
ACATALEPSÍE s.f. 1. (Med.) Deficiență a intelectului. 2. Nesiguranță în punerea diagnosticului. [Gen. -iei. / < fr. acatalepsie, cf. gr. a – fără, katalepsis – înțelegere]. Vezi definitia »
ALITERÁȚIE s. f. 1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproferon, parhomeon. 2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică. ◊ tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe. (< fr. allitération) Vezi definitia »