Definita cuvantului gubă
gúbă (gúbe), s. f. – (Trans.) Suman. – Var. gub. Mag. guba (Cihac, II, 501; DAR). – Der. băbău (var. bobou, bubău), s. n. (Trans. și Munt., sarică; manta de lînă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gubă
TÂRȘÂIÁLĂ, târșâieli, s. f. Târșâit1. [Pr.: -șâ-ia-. – Var.: (reg.) târșiálă s. f.] – Târșâi + suf. -eală. Vezi definitia »
METAPLÁSMĂ s.f. Schimbare fonologică sau morfologică a unui element lingvistic; (spec.) trecere a substantivelor de la o declinare la alta sau a verbelor de la o conjugare la alta, datorită schimbărilor fonetice sau analogiilor. [< fr. métaplasme, cf. lat. metaplasmus, gr. metaplasmos]. Vezi definitia »
INTEGRÁMĂ s.f. Joc de cuvinte încrucișate în care definițiile, concise, se află cuprinse în pătrățelele ce despart între ele cuvintele cu care se completează un careu. (< inte/gra/ + -gramă) Vezi definitia »
seilătúră, seilătúri, s.f. (reg.) cusătură provizorie, cu împunsături rare; însăilătură, saiá, șular. Vezi definitia »
DISCÍTĂ s. f. inflamație a unui disc intervertebral. (< fr. discite) Vezi definitia »