Definita cuvantului gumă
gúmă (gúme), s. f. – 1. Substanță vîscoasă folosită în industrie. – 2. Radieră. – Var. gomă. Lat. (germ.) gummi (sec. XIX). – Var., din fr. gomme, este înv. cu uzul său general, și se păstrează cu sensul de „afectare, pedanterie”, de asemenea propriu fr. – Der. gomos, s. m., din fr. gommeux; guma, vb., din fr. gommer; gumos, adj., din fr.; gumilastic, s. n. (cauciuc), din ngr. γόμμαλάστιχα.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gumă
postăvăríță, postăvăríțe, s.f. (înv.) femeie care face sau vinde postavuri; postăvăreasă. Vezi definitia »
SEÁNȚĂ, seanțe, s. f. (Înv.) Ședință. [Pr.: se-an-] – Din fr. séance. Vezi definitia »
ANTEPIÁȚĂ s.f. Spațiu liber în fața unei piețe publice. [Cf. it. antepiazza]. Vezi definitia »
ÉPOCĂ, epoci, s. f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2.) ◊ Expr. A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă. 2. Timp în care se repetă, periodic, același lucru în aceleași condiții. Epoca topirii zăpezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. și: epócă. – Var.: (înv.) épohă s. f.] – Din fr. époque. Vezi definitia »
pișteálă, piștéli, s.f. (înv. și reg.) 1. curgere înceată, scurgere, prelingere; izvorâre, țâșnire. 2. mlaștină, smârc; băltoacă. Vezi definitia »