Definita cuvantului hălădui
hălăduí (-uésc, hălăduít), vb. – 1. (Înv.) A se refugia, a se adăposti. – 2. A scăpa, a se salva. – 3. A trăi, a locui, a sălășlui. – Var. (înv.) hălăstui. Mag. haladni „a merge în față” (DAR). – Der. hălăduință, s. f. (lăcaș).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hălădui
țui, țuiuri s. n. (er.) penis. Vezi definitia »
pesuí, pesuésc, vb. IV (înv.) a cânta. Vezi definitia »
ștrofăluí2, pers. 3 sg. ștrofăluiéște, vb. IV (reg.; despre cai) a șchiopăta. Vezi definitia »
URLUÍ, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [Var.: uruí vb. IV] – Din magh. örölni. Vezi definitia »
râpcuí, râpcuiésc, vb. IV (reg.) a tăia râpca, a curăța vița de ramuri inutile. Vezi definitia »