STĂRICÍCĂ s. f. Diminutiv al lui stare (3); avere modestă. Vezi definitia »

CEÁȚĂ, cețuri, s. f. 1. Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă, la suprafața solului, și care îngreuiază vizibilitatea; negură, pâclă. 2. (Impr.) Aburii care se condensează pe o sticlă, pe o suprafață netedă. – Lat. caecia (< caecus „orb”). Vezi definitia »

SFĂNȚÚICĂ, sfănțuici, s. f. (Înv.) Sfănțoaică. – Sfanț + suf. -uică. Vezi definitia »

RABOTÉZĂ s.f. Mașină pentru prelucrarea prin așchiere a metalului sau a unor piese de lemn; mașină de rabotat. [< fr. raboteuse]. Vezi definitia »

MIELOCITÓZĂ s.f. (Med.) Prezență anormală a mielocitelor într-un țesut sau într-o umoare a organismului. [Pron. mi-e-. / < fr. myélocytose]. Vezi definitia »