PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif. Vezi definitia »

DATÍV s. n. caz al declinării care exprimă de obicei destinația acțiunii unui verb, având valoare de complement indirect. ♦ ~ etic = dativul unui pronume (mi, ți), care indică persoana interesată în acțiune. (< fr. datif, lat. dativus) Vezi definitia »

COMBATÍV, -Ă, combativi, -e, adj. Care luptă cu dârzenie și cu perseverență pentru susținerea unui punct de vedere, a unei idei, a unei concepții. – Din fr. combatif. Vezi definitia »

BIV adj. invar. (Înv.; urmat de un titlu, de o funcție) Fost. – Din sl. bivŭ. Vezi definitia »

EMULSÍV, -Ă adj. (Despre semințe) Din care se extrage uleiul. // s.m. Emulgator. [< fr. émulsif]. Vezi definitia »