Definita cuvantului horn
horn (hórnuri), s. n. – 1. Parte a coșului de fum. – 2. Parte superioară la soba făcută din cărămizi. – 3. (Trans.) Horn. – Var. hoarnă. Germ. Horn, prin intermediul rut. horn (DAR), cf. pol. horno, rut. gorn (Tiktin). – Der. hornoi (var. horloi, (h)urloi), s. n. (coș, horn; țeavă, conductă); hornar, s. m. (coșar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu horn
ALTHÓRN s.n. Instrument de suflat din alamă, folosit mai ales în fanfară. [Pl. -nuri. / < germ. Althorn]. Vezi definitia »
FETOMATÉRN, -Ă, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus și la mamă. – Fet[us] + matern. Vezi definitia »
ALTÉRN, -Ă, alterne, adj. (În sintagmele) Unghiuri alterne (interne sau externe) = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate de o parte și de alta a două drepte tăiate de o secantă. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) așezate de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor. – Din fr. alterne, lat. alternus. Vezi definitia »
AUTOTÚRN, autoturnuri, s. n. Autovehicul prevăzut cu o platformă care se poate înălța și roti, folosit la lucrările de cabluri electrice aeriene. – Din auto2 + turn (după germ. Autoturm[wagen]). Vezi definitia »
ÎNDÁRN adv. (Italienism înv.) Zadarnic. – Din it. indarno. Vezi definitia »