polisilabíe, polisilabíi, s.f. (înv.) caracteristică a unei limbi de a avea cuvinte polisilabice. Vezi definitia »

CONTUMACÍE s. f. Absență nejustificată de la judecată a inculpatului ◊ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces. – Din fr. contumace, lat. contumacia. Vezi definitia »

VERSIFICÁȚIE s.f. Arta de a scrie versuri. ♦ (P. ext.) Poezie. [Gen. -iei, var. versificațiune s.f. / cf. fr. versification]. Vezi definitia »

TIFLOMEGALÍE s.f. Hipertrofie a cecului, ca urmare a unei alimentații vegetariene abundente. [Gen. -iei. / < fr. typhlomégalie, cf. gr. typhlon – cec, megas – mare]. Vezi definitia »

-ARHIE Element secund de compunere savantă a cuvintelor cu semnificația „stăpânire”, „putere”. [Pron. -hi-e, gen. -iei. Scris și -archie. / cf. fr. -archie, it. -archia < gr. archos – stăpân]. Vezi definitia »