Definita cuvantului ialoviță
ialovíță (ialovíțe), s. f. – Vacă îngrășată pentru a fi sacrificată. Sl. (bg., sb., rus.) jalovica „văcuță”, din sl. jalovŭ „sterp” (Cihac, II, 147; Conev 57; DAR). Este dublet al lui iloave, s. f. (fleacuri, nimicuri), în Trans. de Nord, din rut. jalovyi „sterp” (DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ialoviță
MĂRGELÚȘĂ, mărgelușe, s. f. Diminutiv al lui mărgea (1); mărgeluță. 2. Plantă erbacee mică, cu flori albe, albastre sau trandafirii (Lithospermum arvense). – Mărgea + suf. -ușă. Vezi definitia »
CISTÉRNĂ s. f. 1. recipient metalic (pe un vehicul), servind la transportul unor lichide. ◊ vagon de cale ferată cu un asemenea recipient. 2. rezervor (subteran) pentru înmagazinarea apei sau a altor lichide. 3. (anat.) spațiu mare subarahnoidian, plin de lichid cefalorahidian. (< lat., it. cisterna) Vezi definitia »
pâsăiálă, s.f. (reg.) tăcere, oprire. Vezi definitia »
CLÁPCĂ, clăpci, s. f. (Pop.) Cursă, capcană. – Din bg. klapka. Vezi definitia »
LÓGICĂ s.f. 1. Știință a demonstrației, a formelor și a legilor gândirii, ale raționării juste. ◊ Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logic-matematic; logistică. ◊ Logică a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. Gândire justă, raționament temeinic. 3. Cerință firească, temei, rațiune. [Gen. -cii. / cf. fr. logique, it., lat. logica, < gr. logos – rațiune]. Vezi definitia »