Definita cuvantului iarnă
iárnă (iérni) s. f. – Anotimpul cel mai friguros, între toamnă și primăvară. Mr. iar(n)ă, megl. iarnă, istr. iǫrnę. Lat. (tempora) hiberna (Diez, I, 239; Pușcariu 758; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126; DAR), cf. it. (in)verno, fr. hiver, sp. invierno, port. inverno. Pl. ierne e înv. Der. ierna, vb. (a petrece iarna; a fi iarnă; a paște vitele în timpul iernii), care poate de asemenea reprezenta direct lat. hibernāre, cf. mr. arnedz (Pușcariu 768; DAR); iernător, adj. (care iernează); iernat, s. n. (faptul de a ierna); iernăreț, adj. (de iarnă); iernos, adj. (de iarnă); iernatic, adj. (de iarnă); iernoșa, vb. refl. (a se apropia iarna); înierna, vb. (a ierna; a începe să se facă frig); desierna, vb. (a se apropia primăvara).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iarnă
PROPANÓNĂ s. f. (Chim.) Acetonă. – Din fr. propanone. Vezi definitia »
ștandélcă s.f. (reg.) construcție în care se păstrează fânul. Vezi definitia »
STROFANTÍNĂ s.f. Substanță foarte toxică extrasă din strofant, folosită în medicină. [< fr. strophantine]. Vezi definitia »
SUREÁTĂ, surete, s. f. (Iht.) Obleț. Vezi definitia »
FORNĂIÁLĂ, fornăieli, s. f. (Rar) Fornăit1. [Pr.: -nă-ia-] – Fornăi + suf. -eală. Vezi definitia »