Definita cuvantului iasmă
iásmă (iásme), s. f. – Spectru, fantasmă, strigoi. – Var. iazmă. Origine incertă. Este posibil să fie vorba de o simplă reducere de la aghiasmă „apă sfințită”, cf. forma aiasmă, întrucît aceasta este maniera tipică de a alunga aparițiile fantastice; ar fi, în acest caz, o formulă eufemistică, așa cum este cruce’n casă sau bată-l crucea „diavolul”. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din sl. jazva „plagă”, cf. rus. jazva „flagel” (Cihac, II, 146; Scriban); din sl. jazka (Conev 106); din sb. jêzna „îngrozitoare” (Skok, ZRPh., 1923, 193 și Skok 60); din v. germ. ethma „spirit” (Diculescu, Dacor., IV, 1552); din sl. jasna „luminoasă” (DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iasmă
cămilă, cămile s. f. 1. persoană înaltă și cocoșată. 2. (tox.) persoană care se ocupă cu transportul de droguri. Vezi definitia »
LITOGENÉZĂ s. f. 1. totalitatea proceselor de formare a rocilor sedimentare. 2. (med.) proces de formare a calculilor (II). (< fr. lithogenèse) Vezi definitia »
sárcă s.f. (înv.) culoare folosită odinioară de pictori pentru redarea carnației. Vezi definitia »
AOLÍCĂ interj. (Pop.) Diminutiv a lui aoleu. – Aoleu + suf. -ică. Vezi definitia »
ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pr.: -do-i-] – Îndoi + suf. -tură. Vezi definitia »