Definita cuvantului iedec
iedéc (iedécuri), s. n. – 1. Cal de dar. – 2. Bunuri casnice, obiecte, mobile. – 3. Odgon. Tc. yedek (DAR). – Der. iedecciu, s. m. (înv., rîndaș la cai), din tc. yedekci; iedecliu, s. m. (înv., servitor la curte), din tc. gedekil (Löbel 249; DAR), poate prin confuzie cu tc. yedekli „cu rezerve”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iedec
culbéc, culbéci, s.m. (reg.) 1. melc, bourel. 2. conci, coc. 3. belciug, cercel, inel, ochi. Vezi definitia »
ieréc, ierécuri, s.n. (reg.) mici cursuri de apă (gârlișoare) care din mlaștini și lacuri curg în Dunăre; ierugă. Vezi definitia »
zevzéc (-ci), s. m. – Nătărău, găgăuță, neghiob. – Mr. zefche. Tc. zevzek (Șeineanu, 389; Ronzevalle 98), cf. ngr. ζεῦϰι, alb. zefk, bg. zevzek. Vezi definitia »
ALMÉLEC s. n. aliaj de aluminiu și magneziu, folosit la confecționarea de cabluri electrice. (< fr. almélec) Vezi definitia »
FURSÉC s.n. Nume dat unor prăjituri mici, făcute din aluaturi diferite și tăiate în diverse forme. [Pl. -uri. / < fr. foursec]. Vezi definitia »