PUTATÍV, -Ă adj. (jur.) presupus a avea existență legală. ♦ căsătorie ~ă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar în necunoașterea unor cauze ce împiedică validitatea ei. (< fr. putatif, lat. putativus) Vezi definitia »

DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denumește. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din fr. dénominatif, lat. denominativus. Vezi definitia »

MELIORATÍV, -Ă adj. (despre cuvinte, expresii) cu sens laudativ. (< fr. mélioratif) Vezi definitia »

SELECTÍV, -Ă adj. 1. Care alege, care face distincție între elemente. ♦ (Despre un radioreceptor) Care poate recepționa clar undele sonore ale diferitelor posturi de emisiune. 2. Care se face prin selecție. ♦ (Statist.) Cercetare selectivă = cercetare a unei colectivități pe baza unui eșantion. [Cf. fr. sélectif, germ. selektiv]. Vezi definitia »

INEXPRESÍV, -Ă, inexpresivi, -e, adj. Care este lipsit de expresivitate; neexpresiv, șters. – Din fr. inexpressif. Vezi definitia »