Definita cuvantului iminei
iminéi s. m. pl. – Bocanci, ciuboțele. Tc. yemeni (Șeineanu, II, 226; Meyer 161), cf. ngr. γιαμενί „pînză de Persia”, alb. jamuli, bg. emenija, sb. jemenije. Sensul primar este „din Yemen”, cf. imeni, s. m. (înv., pînză de sac). -Der. imingiu, s. m. (înv., pantofar), din tc. yemenici.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iminei
TOMĂGÉI s.m. PASTE DE CASA. FAINA AMESTECATA CU PUTINA APA PINA SE OBTINE CONSISTENTA UNOR „ZDRENTE”.SE PUN IN LAPTE SI SE FIERB (MOLDOVA) Vezi definitia »
stéi (-ie), adj. – Breaz, cu pată albă în frunte. Origine incertă. Ar putea fi un lat. *stēlleius (Diculescu 176) sau *stēlleus (Graur, GS, VI, 335). Mai probabil direct de la stea, chiar dacă Tiktin găsește der. surprinzătoare; trebuie să se pornească de la stei, pl. lui *stel, cu suf. dim. Vezi definitia »
PÓNEI, ponei, s. m. (La pl.) Rasă de cai caracterizată printr-o greutate mică a corpului și o talie redusă, originară din regiunile cu climat rece și cu vegetație săracă ale Angliei și ale Peninsulei Scandinave; (și la sg.) cal care aparține acestei rase. [Acc. și: ponéi] – Din fr. poney. Vezi definitia »
PARASCÂNTÉI, parascântei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care reține particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Para2- + scânteie. Vezi definitia »
pei2, s.n. (înv.) acont, arvună. Vezi definitia »