Definita cuvantului înger
îngér (î́ngeri), s. m. – 1. Ființă spirituală, cu aripi, mediator între creștini și Dumnezeu. – 2. Garoafă (Dianthus barbatus). – 3. Caracter, fel de a fi, soi. – Mr., megl. ángil. Lat. angelus (Pușcariu 851; Candrea-Dens., 859; REW 458a; DAR), cf. alb. engel, it. angelo, prov., cat., sp. angel, fr. ange, port. anjo. Ultimul sens se explică prin creația populară că firea fiecăruia depinde de îngerul său păzitor. În mr. și megl., direct din ngr. ἀγγελος. – Der. îngerea, s. f. (plantă, Selinum carvifolia); îngeresc, adj. (angelic); îngerește, adv. (în chip angelic, divin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu înger
NÉPER s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a nivelului de transmisiune a unui semnal electric, acustic etc., reprezentând nivelul corespunzător unei amplificări a semnalului transmis de 2,718 ori și egal cu 8,686 decibeli. [Cf. fr. néper, it., engl. neper < J. Neper – matematician scoțian]. Vezi definitia »
COȘGHÉTER s.m. Sportiv care înscrie cele mai multe puncte la baschet (prin introducerea mingii în coșul echipei adverse). [Var. coșgeter s.m. / < coș, după golgheter]. Vezi definitia »
VITRINIÉR, -Ă, vitrinieri, -e, s. m. și f. Persoană specializată în aranjarea vitrinelor unui magazin. [Pr. -ni-er] – Vitrină + suf. -ier. Vezi definitia »
fraier Vezi definitia »
KIDNÁPPER, kidnápperi, s.m. Autor al unui kidnapping. (din amer. kidnapper) Vezi definitia »