Definita cuvantului întort
întórt (întoártă), adj. – 1. Strîmb, răsucit. – 2. Încăpățînat, îndărătnic. Lat. intortum, de la intorquĕre (Pușcariu 888; Tiktin; DAR), cf. întoarce. – Der. întortochia, vb. (a încurca; a face ocoluri) cu un suf. neclar care pare de origine expresivă (după Pușcariu 889; Pușcariu, Dacor., VII, 478 și DAR, din lat. *intorticŭlāre, ca fr. entortiller, sp. entortijar; după Tiktin, mai puțin probabil, de la var. puțin folosită întortoca, prin intermediul prez. întortochez); întortochetură, s. f. (labirint, ocoliș).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu întort
suport pentru ace Vezi definitia »
PASPÓRT s. n. v. pașaport. Vezi definitia »
BIRAPÓRT s. n. (mat.; pentru un fascicul de patru drepte) raport anarmonic al celor patru puncte în care o secantă intersectează dreptele din fascicul. (< fr. birapport) Vezi definitia »
FORT s. n. fortificație dintr-un sistem menit să apere un oraș, o trecătoare, o linie strategică etc. (< fr. fort) Vezi definitia »
SART s. n. (mar.) parâmă care servește la fixarea și întărirea catargelor de bordurile navei. (< it. sartia) Vezi definitia »