BRÍPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ♦ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din scr. britva, ucr. brytva. Vezi definitia »

fereástră (feréstre), s. f. – Deschizătură lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc., pentru a permite intrarea aerului. – Mr. fireastră. Lat. fĕnestra (Pușcariu 596; Candrea-Dens., 576; Pascu, I, 85; REW 3242; DAR), cf. alb. fënestü, it. finestra, prov. fenestra, fr. fenêtre). – Der. ferestruică, s. f. (fereastră mică); ferestrar, s. n. (rindea, gealău). Vezi definitia »

MENIÁNĂ s.f. Balcon sau terasă exterioară la casele romane sau italienești. [Pron. -ni-a-. / < lat. maenianum, cf. fr. méniane]. Vezi definitia »

CVARTADÉCIMĂ / CUARTADÉCIMĂ s. f. (muz.) interval de 14 trepte (o septimă peste octavă). (< lat. quarta decima) Vezi definitia »

DEBITÉZĂ s. f. piesă din material refractar prin care se trage sticla topită la fabricarea geamurilor. (< fr. débiteuse) Vezi definitia »