Definita cuvantului iriță
iríță s. f. – 1. Varietate de grîu timpuriu. – 2. Cuscută, cuscuta-inului (Cuscuta europaea). – Var. ieriță. Sl. jarica, erica (Cihac, II, 149; Conev 47; Drăganu, Dacor., V, 328), cf. bg., slov., cr., rus. jarica, pol. jarzyca. Sensul al doilea este rezultat al unei confuzii cu iniță. Aceleiași rădăcini sl. îi aparține ghircă (var. hircă, ircă), s. f. (varietate de grîu timpuriu, Triticum durum), din sl. jarka, rus., rut. girka. Ariuș, adj. (timpuriu, se spune în Olt. și Banat despre anumite varietăți de mere), pe care Drăganu, Dacor., V, 328, îl derivă din sb. jaruch „timpuriu”, pare a fi suferit în fonetism influența mag. erös „tare”, de unde provine și iriș, adv. (Trans., mult, considerabil).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iriță
FILARIÓZĂ s. f. boală parazitară provocată de filaria. (< fr. filariose) Vezi definitia »
ALBUMÍNĂ, albumine, s. f. Substanță organică din grupul proteinelor care intră în alcătuirea chimică a celulelor animale și vegetale și constituie elementul de bază în compoziția albușului de ou și a serului din sânge. – Fr. albumine. Vezi definitia »
ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură. Vezi definitia »
OZONOSFÉRĂ s. f. Strat al atmosferei bogat în ozon, cuprins între 15 și 40 km altitudine. – Din fr. ozonosphère. Vezi definitia »
CALCÍNĂ s. f. pulbere galbenă prin oxidarea unui amestec de cositor și plumb, la prepararea emailurilor de faianță și ca abraziv. (< fr. calcin) Vezi definitia »