PANDÚR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din scr. pandur, magh. pandúr. Vezi definitia »

VELÚR s.n. 1. Catifea. ♦ Țesătură de lână cu aspect de catifea. 2. Piele groasă catifelată, din care se confecționează fețe de pantofi, poșete etc. [< fr. velours, cf. lat. villosus – acoperit cu păr]. Vezi definitia »

BOROBUDUR (BARABUDUR), celebru monument budist din centrul ins. Java (sec. 8-9). Are forma unei piramide compuse din cinci terase dreptunghiulare suprapuse de alte trei de formă circulară ale căror dimensiuni sînt acoperite de c. 1.300 panouri sculptate în relief sau ronde-bosse, reliefurile exemplificînd texte budiste. Vezi definitia »

RÉGUR s.n. (Geol.) Sol argilos de culoare neagră, format în regiunile tropicale și subtropicale uscate. [< germ. Regur < cuv. indian]. Vezi definitia »

a se duce pe cur expr. (adol., vulg.) a avea parte de necazuri; a da faliment. Vezi definitia »