ERMÍT s.m. (Rar) Călugăr care trăiește în singurătate; pustnic, sihastru. [Scris și eremit. / < fr. ermite]. Vezi definitia »

RIOLÍT s.n. Rocă magmatică efuzivă, asemănătoare granitului, cu textură adesea porfirică; liparit. [Pron. ri-o-. / < fr. rhyolite, cf. gr. rhyo < rhein – a curge, lithos – piatră]. Vezi definitia »

ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un popor, o țară) Subjugat, înrobit. – V. aservi. Vezi definitia »

ALTAÍT s.n. (Geol.) Telurură naturală de plumb care se găsește aproape pură în Altai. [Pron. -ta-it. / < fr. altaïte]. Vezi definitia »

PĂLMĂLUÍT adj. v. pălmălui. [Sinonime] Vezi definitia »