Definita cuvantului încetișorul
ÎNCETIȘÓRUL subst. în expr. v. ÎNCETIȘÓR. (Substantivat; în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu încetișorul = (a lua pe cineva sau a o lua) cu blândețe, cu tact, cu binișorul. [DEX '98]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu încetișorul
autovehicul cu doua roti care are un motor Vezi definitia »
a târnosi mangalul expr. a pierde vremea. Vezi definitia »
stául (-le), s. n. – Grajd. – Var. stau(r). Lat. stablum, formă populară, în loc de stabulum (Pușcariu 1640; REW 8209), cf. it. stabbio, prov. estable, fr. étable, cat. establa, sp. establo, port. estrabo, ngr. σταύλος. Var. staur, din pl. lui stau, stauri (Candrea). – Der. stauină, s. f. (Munt., loc potrivit pentru țarc), din lat. *stabŭlῑna (Lacea, Dacor., II, 624), sau mai probabil de la stau, cu suf. -ină, cf. pescuină, vizuină. – Din rom. provin în mag. stál, istál, stár (Drăganu, Dacor., VII, 199). Vezi definitia »
a avea obrazul / șoriciul / tovalul / gros expr. a fi nerușinat / impertinent Vezi definitia »
CONCEPTÁCUL s.n. (Bot.) Cavitate care cuprinde organele reproducătoare la unele criptogame. [Cf. fr. conceptacle]. Vezi definitia »