URLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte: p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător. Vezi definitia »

HEXAREACTÓR adj., s.n. (Avion) propulsat de șase turboreactoare. [Pron. -re-ac-. / cf. fr. hexaréacteur]. Vezi definitia »

CONSIGNATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care dă în consignație; depunător. (< fr. consignateur) Vezi definitia »

ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur. Vezi definitia »

MACERATÓR, maceratoare s. n. Recipient folosit pentru macerare. – Din fr. macérateur. Vezi definitia »