ALBÍT², -Ă, albiți, -te, adj. 1. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbit². 2. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. – V. albi. Vezi definitia »

PUSTIÍT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu (I 1); părăsit, lipsit de viață; devastat, prădat, distrus. 2. (Pop.) Retras; izolat, solitar. – V. pustii. Vezi definitia »

TRÂNDĂVÍT s. n. (Rar) Trândăvie. – V. trândăvi. Vezi definitia »

stăruít, -ă, adj. (reg.) înstărit. Vezi definitia »

GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui. Vezi definitia »