hăitáș, hăitáșe, s.n. (reg.) 1. vânătoare cu oameni mulți (gonaci) și cu câini. 2. banii primiți de pădurari pentru vitele aflate în locuri oprite. 3. zăgaz de apă; hait, baraj. 4. partea aplecată a acoperișului unei case. 5. gonaci, hăitar. Vezi definitia »

a încasa un frecuș / un perdaf / o săpuneală expr. a fi aspru mustrat / certat. Vezi definitia »

piscóș, -oásă, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) murdar. 2. (s.m. pl.) tăiței cu marmeladă. Vezi definitia »

TUȘ, tușuri, s. n. 1. Cerneală specială (mai ales neagră), rezistentă la apă, folosită la anumite desene, la aplicarea ștampilelor, în poligrafie etc. 2. Substanță solidă sau lichidă, de culoare neagră, obținută din negru de fum și folosită la desen. ♦ Desen executat în tuș (2). – Din germ. Tusche, rus. tuș. Vezi definitia »

CULMÍȘ, culmișuri, s. n. (Pop.) Culme (1). – Culme + suf. -iș. Vezi definitia »