Definita cuvantului junc
junc (júnci), s. m. – Bou sau taur tînăr. – Mr. giuncu, megl. junc, istr. jungu. Lat. iŭvĕncus (Pușcariu 919; REW 4641; DAR), cf. it. giovenco, sicil., napol. jenku. – Der. juncă, s. f. (vacă tînără), care poate fi reprezentant al lat. iuvenca (Pușcariu 920; Candrea-Dens., 921); juncan, s. m. (junc mai mare), cu suf. -an. Cf. june, junice.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu junc
TILÍNC interj. (Repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopoțel. – Onomatopee. Vezi definitia »
PALÁNC s.n. v. palan. Vezi definitia »
TĂRẤNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. – Et. nec. Vezi definitia »
CIONC, CIOÁNCĂ, cionci, cioance, adj. (Reg.; despre oameni) Fără un braț; (despre animale) fără un corn; (despre obiecte) căruia îi lipsește o parte importantă. – Magh. csonka. Vezi definitia »
CLÓNC1 interj. Cuvânt care imită strigătul cloștii. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »