BURÍU, burie, s. n. Butoi în care se păstrează de obicei țuica. Vezi definitia »

copíariu, copíarii, s.n. (înv.) colecție de cópii. Vezi definitia »

ÓSMIU s.n. Metal alb și foarte dur, care se găsește în natură împreună cu platina. [Pron. -miu. / < fr. osmium]. Vezi definitia »

DECLINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care nu recunoaște competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. ◊ (s.n.) Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată incompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă. [Pron. -riu. / cf. fr. déclinatoire]. Vezi definitia »

AMFÍBIU², -IE, amfibii, adj. 1. (Despre ființe) Care poate trăi și în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și una pe uscat. 2. Fig. Care are o natură sau un aspect dublu. – Fr. amphibie. Vezi definitia »