BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas. Vezi definitia »

zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele Vezi definitia »

jigneá, jignéle, s.f. (reg.) locul unde fierarul își înroșește fierul; cușniță. Vezi definitia »

sichimeá, sichiméle, s.f. și interj. 1. (s.f.; înv.) secătură, derbedeu. 2. (interj.) cuvînt care exprimă o atitudine de nepăsare. Vezi definitia »

Moartea naturala (programata) a unei celule. Vezi definitia »