ACVATERÁRIU s.n. Combinație între un acvariu și un terariu, constând dintr-o cutie special amenajată cu pereți de sticlă și cu unul din plasă de sârmă, în care se introduce și un vas cu apă, putându-se crește amfibieni (broaște, salamandre) și șerpi de apă. [< acva(riu) + terariu]. Vezi definitia »

CENÓBIU s. n. 1. mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. 2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. 3. grup de celule în colonii, la cloroficee. (< it. cenobio, lat. cenobium) Vezi definitia »

MÓRFIU s. n. (Reg.) Morfină. [Pr.: -fi-u] – Din germ. Morphium. Vezi definitia »

PROLÚVIU s.n. 1. (Liv.) Inundație mare, diluviu; potop. 2. (Geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție, din fragmente de minerale și de roci transportate de curenți. [Pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium]. Vezi definitia »

CĂȘEIU, com. în jud. Cluj; 4.826 loc. (1991). Mare castru roman (Samum) din piatră (sec. 2-3). Vezi definitia »