Definita cuvantului dubniu
DÚBNIU s.n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 105, produs în mod artificial. [Sb.: Db] (cf. engl. dubnium < n.pr. Dubna – oraș în Rusia, unde se găsește un centru de cercetare a elementelor grele; 1994) [MW]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu dubniu
LAWRÉNȚIU [LO-REN-] s. n. element transuranic sintetic. (< fr. lawrencium) Vezi definitia »
ANDRIȚOIU, Alexandru (1929-1996, n. Vașcău, jud. Bihor), poet român. Debut cu versuri de circumstanță, sau purtînd amprenta ascendenței sale ardelenești („În Țara Moților se face ziuă”, „Dragoste și ură”). Lirică de sensibilitate neoclasică și virtuozitate a formei („Constelația lirei”, „Aur”, „Poeme noi”). Vezi definitia »
alb-argintíu (alb-ar-) adj. m., f. alb-argintíe; pl. m. și f. alb-argintíi Vezi definitia »
AVANTÁGIU s.n. v. avantaj. Vezi definitia »
CARPÓDIU s. n. carpelă sterilă, abortivă. (< lat. carpodium, fr. carpode) Vezi definitia »