MAGNETÍT s. n. Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie-închis care se găsește în roci eruptive și care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetítă s. f.] – Din fr. magnétite. Vezi definitia »

ANTIPARAZÍT, -Ă adj. (despre dispozitive, antene etc.) care combate sau reduce perturbațiile electromagnetice. (< fr. antiparasite) Vezi definitia »

CHELĂLĂÍT¹ s. n. Chelălăială. – V. chelălăi. Vezi definitia »

SELENÍT² s.m. (Liv.) Presupus locuitor al Lunii. [< fr. sélénite, cf. gr. selene – Lună]. Vezi definitia »

ISCĂLÍT¹ s. n. Faptul de a (se) iscăli. – V. iscăli. Vezi definitia »