ablegát (a-ble- / ab-le-) s. m., pl. ablegáți Vezi definitia »

BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară în scopul de a-l anula. ♦ Peste care s-a tras o bară spre a-l deosebi de altă indicație. Tramvaiul 6 barat. – V. bara. Vezi definitia »

MONOCLÁT, -Ă, monoclați, -te, adj., s. m. (Bărbat) care poartă monoclu. – Din monoclu. Vezi definitia »

CLORÁT, clorați, s. m. Sare a acidului cloric, cu proprietăți oxidante și explozive. – Din fr. chlorate, germ. Chlorat. Vezi definitia »

ALINTÁT, -Ă, alintați, -te, adj. Care este răsfățat, răzgâiat. – V. alinta. Vezi definitia »