Definita cuvantului lac
lac (lácuri), s. n. – Apă stătătoare. – Mr., megl. lac, istr. lǫc Lat. lacus (Pușcariu 630; Candrea-Dens., 937; REW 4836; DAR), cf. it., sp., port. lago, prov., fr. lac. Din rom. pare să provină mag. lák (Edelspacher 18). – Der. lăcărie, s. f.; lăcos, adj.; lacoviște, s. f., cu suf. -iște (după Skok, 71 și DAR, din bg., sb. lokva „băltoacă”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lac
itlác, itlácuri, s.n. (înv.) punere în libertate a unui prizonier, iertarea unui surghiunit; eliberare. Vezi definitia »
basamác (basamáce), s. n. – Rachiu de prune de proastă calitate. Tc., sb. basamak „grad” (Scriban) se referă la gradarea scăzută a alcoolului conținut în băutură. Vezi definitia »
JAC2, jacuri, s. n. v. jaf. Vezi definitia »
struțác, struțácuri, s.n. (reg.) carabină mică; struț. Vezi definitia »
caimác (-ce), s. n. – 1. Pojghiță de grăsime pe suprafața laptelui fiert. – 2. Spuma de la cafeaua turcească. – 3. Strat superior de tutun, în pipă. – Mr., megl. căimac. Tc. kaymak (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1009; Ronzevalle 131), cf. ngr. ϰαïμάϰι, alb., bg. kaimak, sb. kajmak. Vezi definitia »