ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur. Vezi definitia »

pipătór, pipătóri, s.m. (reg.) fumător (cu pipa). Vezi definitia »

FINISÓR, -OÁRE, finisori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în operațiile de finisare. 2. S. n. Mașină care se folosește pentru executarea îmbrăcămintei de asfalt sau de beton a șoselelor. – Din fr. finisseur. Vezi definitia »

FOTORECEPTÓR s. m. (biol.) celulă cu pigmenți fotosensibili. (< fr. photorécepteur) Vezi definitia »

RAFINÓR s.m. Lucrător într-o rafinărie. // s.n. Mașină folosită la măcinarea semifabricatelor fibroase și a pastei de hârtie; rafinator. [< fr. raffineur]. Vezi definitia »