MOCÍT, -Ă, mociți, -te, adj. v. MOCI. – [DLRM] Vezi definitia »

ASCUȚÍT², -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți. Vezi definitia »

FLEȘCĂÍT¹ s. n. Faptul de a (se) fleșcăi. – V. fleșcăi. Vezi definitia »

SMIORCĂIT¹ s. n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit¹. – V. smiorcăi. Vezi definitia »

BEJĂNĂRÍT s. n. v. băjenărit. Vezi definitia »