Definita cuvantului ciuruitor
CIURUITÓR2, -OÁRE, ciuruitori, -oare, adj. Care ciuruie2, care curge șiroind, făcând un zgomot caracteristic. – Din ciurui2 + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu ciuruitor
COINSTIGATÓR, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s. m. și f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [Pr.: co-in-] – Co + instigator. Vezi definitia »
SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător. Vezi definitia »
VOPSITÓR, -OÁRE, vopsitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul1; boiangiu. 2. (Reg.) Zugrav. – Vopsi + suf. -tor. Vezi definitia »
răcitor, răcitoare s. n. morgă. Vezi definitia »
cursătór, cursătoáre, adj. (înv.) curgător. Vezi definitia »