Definita cuvantului lavră
lávră (lávre), s. f. – 1. Comunitate sau mănăstire de călugări de rit oriental, care trăiesc în chilii individuale. – 2. Adunare zgomotoasă, hărmălaie, harababură. Ngr. λαύρα, parțial prin intermediul sl. (bg., rus., sb.) lavra (Tiktin; DAR; cf. Vasmer, Gr., 38). Sensul al doilea se datorează unei confuzii cu havră. – Der. lavriot, s. m. (călugăr care aparține la o lavră).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lavră
albeață s. f. sg. (intl.) 1. lenjerie de pat 2. argint; argintărie Vezi definitia »
ANTIBIÓZĂ, antibioze, s. f. Inhibare a înmulțirii unui microorganism prin asociere de germani antagoniști. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiose. Vezi definitia »
COINCIDÉNȚĂ s. f. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalență, concordanță. (< fr. coïncidence) Vezi definitia »
CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Franțuzism) Cucerire. – Din fr. conquête. Vezi definitia »
BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni; p. ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa. Vezi definitia »