TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adj. 1. Care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau timpul obișnuit sau prevăzut. ◊ Loc. adv. De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme. 2. (Despre varietăți de fructe sau de legume) Care se coace sau devine bun de mâncat înainte de vremea obișnuită; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit. – Din lat. *temporivus. Vezi definitia »

MAGNÉZIU s. n. Element chimic, metal moale, ușor, de culoare albă-argintie, maleabil și ductil, folosit la fabricarea aliajelor ușoare, în metalurgia nichelului, în fotografie etc. – Din fr. magnésium. Vezi definitia »

AUTOAMFÍBIU, autoamfibii, s. n. Automobil care se poate deplasa atât pe uscat, cât și pe apă. [Pr.: a-u-to-am-fi-bi-u]- Auto² + amfibiu. Vezi definitia »

BOȘCAIU, Nicolae (1925-2008, n. Caransebeș), biolog și botanist român. M. coresp. al Acad. (1990). Cercetări de botanică sistematică și floristică, fitogeografie, palinologie, istoria florei și vegetației din România, conservarea genofondului vegetal. Acad. (1991). Vezi definitia »

cobeccíu, cobeccíi, s.m. (înv.) servitor sau gardian al Seraiului turcesc. Vezi definitia »