ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura. Vezi definitia »

CAUSTICIZÁRE s.f. Acțiunea de a causticiza. [< causticiza]. Vezi definitia »

cuptușáre s.f. (reg.) căptușire. Vezi definitia »

PROBĂLUÍRE, probăluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a probălui. – V. probălui. Vezi definitia »

LIMITÁRE, limitări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) limita și rezultatul ei; restrângere, îngrădire. 2. (Rad.) Menținere a nivelului unui semnal electric în limite prestabilite. – V. limita. Vezi definitia »