Definita cuvantului leurdă
léurdă s. f. – Varietate de usturoi sălbatic (Allium ursinum). Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvînt prin intermediul alb. hudërë „usturoi” (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar această ipoteză pare insuficientă. După Diculescu, Elementele, 434, dintr-un gr. *λεβυρήδης cu suf. -ida; după Scriban, în legătură cu lat. luridus. Der. par să arate că sensul primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „pădure mlăștinoasă”, cum sînt cele în care crește în mod spontan această plantă; din această cauză e posibil să ne gîndim la o origine expresivă: leurdă ar putea fi o var. a lui leopă, leoarbă, leoarcă, cu sensul de „loc unde bolborosește”. – Der. leurdeasă, s. f. (pădure); leurdar, s. m. (tîlhar). – Din rom. provine rut. levurda.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu leurdă
zăreáță, zăréți, s.f. (reg.) vigoare, vioiciune. Vezi definitia »
ZBIHUIÁLĂ, zbihuieli, s. f. (Reg.) Scuturătură, zgâlțâitură. – Zbihui + suf. -eală. Vezi definitia »
IÚTĂ s. f. 1. plantă erbacee cultivată în zona tropicală, din tulpinele căreia se extrag fibre textile. 2. fibră textilă obținută din această plantă. (< germ. Jute, it. iuta) Vezi definitia »
FLATULÉNȚĂ s.f. 1. Acumulare excesivă de gaze în stomac și în intestine. 2. Evacuarea frecventă, abundentă și necontrolată a gazelor din intestine. [< fr. flatulence, cf. lat. flatus – vânt]. Vezi definitia »
PORNITÚRĂ, pornituri, s. f. (Înv. și pop.) Porțiune de teren deplasată prin alunecare. – Porni + suf. -tură. Vezi definitia »