ELASTOMECÁNICĂ s.f. Parte a mecanicii care se ocupă cu studiul deformării corpurilor solide sub acțiunea unor forțe exterioare. [< fr. élastomécanique]. Vezi definitia »

puchineálă, puchinéli, s.f. (reg.) migală. Vezi definitia »

METÓDĂ s. f. 1. ansamblu de mijloace proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ◊ totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină. ◊ manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și societății. (< fr. méthode, lat. methodus, gr. methodos, germ. Methode) Vezi definitia »

INECHIVÁLVĂ, inechivalve, adj. (Zool.; în sintagma) Cochilie inechivalvă = cochilie formată din două valve inegale. – Din fr. inéquivalve, engl. inequivalve. Vezi definitia »

anghelícă v. angelícă Vezi definitia »