fariséu (fariséi), s. m. – 1. Membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei. – 2. Om ipocrit, fățarnic. Gr. φαρισαïος, prin intermediul sl. farisĕi. Sec. XVI. – Der. fariseean, adj. (înv., de fariseu), din sl. farisĕjaninŭ; farisesc, adj. (de fariseu); fariseește, adv. (în mod ipocrit); fariseism, s. n., din fr. pharisaïme. Vezi definitia »

îléu! interj. (reg.) aoleu! valeu!. Vezi definitia »

PROCEDÉU s.n. Fel de a proceda; modalitate, manieră. ♦ Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [< fr. procédé]. Vezi definitia »

șuldéu, șuldéi, s.m.m (reg.) 1. purcel (până la un an). 2. iepure (până la un an); vătui. Vezi definitia »

ESÉU s. n. 1. studiu de proporții reduse asupra unor probleme filozofice, literare, științifice etc., care expune un punct de vedere personal, fără intenția de a epuiza subiectul. 2. încercare; probă. ◊ probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj. 3. (sport) încercare. ◊ (rugbi) așezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. (< fr. essai) Vezi definitia »