DECUBÍT s. n. Poziție a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. – Din fr. décubitus, lat. decubitus. Vezi definitia »

MIERCĂÍT, miercăituri, s. n. Geamăt, scâncet. Vezi definitia »

FILÍT s. n. rocă metamorfică asemănătoare micașistului, de culori variate, rezultând dintr-un slab metamorfism al șisturilor argiloase micacee. (< fr. phylite) Vezi definitia »

BACTERIOCÍT s. n. Hematie alungită, care ia forma unui bacil. (< fr. bactériocyte) Vezi definitia »

DOLERÍT s.n. (Geol.) Rocă magmatică efuzivă, având compoziția bazaltului, de care se deosebește însă prin lipsa olivinei. [< germ. Dolerit]. Vezi definitia »