HOPLOLATRÍE s.f. (Liv.) Adorație a unor obiecte de vânătoare și a armelor la unele triburi politeiste. [Gen. -iei. / cf. gr. hoplon – armă, latreia – cult]. Vezi definitia »

CARDIOSTOMÍE s.f. Deschidere a cordului. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiostomie]. Vezi definitia »

ENTELEHÍE s.f. Termen folosit de Aristotel, însemnând scopul lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei și ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. [Gen. -iei. / < fr. entéléchie, cf. gr. entelecheia – activitate]. Vezi definitia »

NEUROPSIHOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază fenomenele psihice în legătură cu sistemul nervos central. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropsychologie. Vezi definitia »

FOCOMETRÍE s. f. capitol care are ca obiect determinarea distanței focale a sistemelor optice. (< fr. focométrie) Vezi definitia »