CONJUGÁRE, conjugări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) conjuga și rezultatul ei. 2. Flexiunea verbului. ♦ Categorie de verbe cu aceeași terminație la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător. 3. Fig. Îmbinare, împletire. 4. (Biol.) Forma cea mai simplă de fecundație, care constă în unirea temporară a doi indivizi (la infuzori) sau a două celule (la unele alge), urmată de un schimb reciproc de substanțe nucleare. – V. conjuga. Vezi definitia »

DESTITUÍRE, destituiri, s. f. Acțiunea de a destitui și rezultatul ei; scoatere din funcție. – V. destitui. Vezi definitia »

a sta cu burta la soare expr. 1. a face plajă. 2. a fi pasiv / comod / nepăsător. Vezi definitia »

ULTRAFILTRÁRE s.f. Filtrare cu ajutorul unui ultrafiltru. [După fr. ultrafiltration]. Vezi definitia »

TUBERIZÁRE s. f. transformare totală sau parțială a unei tulpini sau rădăcini în tubercul. (după fr. tubérisation) Vezi definitia »