SUPRASTRUCTÚRĂ s. f. 1. totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții. ◊ construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții superioare a unei nave, unde sunt amplasate încăperile de locuit și de navigație etc. 2. totalitatea ideilor, a teoriilor și a concepțiilor cu caracter ideologic dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, generate de baza economică, pe care o reflectă. (după fr., engl. superstructure) Vezi definitia »

APOCÓPĂ, apocope, s. f. Cădere a vocalei finale a unui cuvânt. „Fără” a devenit „făr'” prin apocopă. – Fr. apocope (lat. lit. apocopa). Vezi definitia »

PEBRÍNĂ s. f. boală infecțioasă a viermilor de mătase, prin mici pete negre care apar pe pielea acestora. (< fr. pébrine) Vezi definitia »

AMBIVALÉNȚĂ s.f. (Liv.) Existența concomitentă a două aspecte radical diferite. [< fr. ambivalence]. Vezi definitia »

STOVAÍNĂ s. f. Pulbere cristalină, albă, amară, utilizată ca anestezic local. – Din fr. stovaïne. Vezi definitia »