Definita cuvantului magnet
magnét (magnéți), s. m. – Metal care atrage alte metale. – Var. (înv.) magnit. Mr. magnit. Lat. magnes, -etis (sec. XIX), și, mai înainte (sec. XVII) din gr. μαγνήτης. Der. din rus. magnit (Sanzewitsch 205) nu pare posibilă. – Der. (din fr.) magnetic, adj.; magnetism, s. n.; magnetită, s. f.; magnetiza, vb.; magnetizor, s. m.; magneto, s. n.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu magnet
ÍCNET, icnete, s. n. Geamăt scurt și adânc; icneală, icnitură. – Icni + suf. -et. Vezi definitia »
filet masurat în țoli germ Whitworhgevinde Vezi definitia »
PESMET, pesmeți, s.m. 1. (La sg.) Pâine uscată sau prăjită, pisată sau măcinată mărunt, utilizată variat în bucătărie. 2. (În special la plural) Felii de pâine albă, prăjite sau uscate pentru a deveni crocante și conservabile de lungă durată, utilizate pe vremuri în timpul călătoriilor; în prezent se fabrică pesmeți speciali, dulci sau sărați, cu diverse arome, fiind consumați ca biscuiții crocanți (engl. crackers). Vezi definitia »
APLANOGAMÉT s. m. gamet neciliat, fără mobilitate. (< fr. aplanogamète) Vezi definitia »
COCHÉT, -Ă, cocheți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care caută să placă (unei persoane de sex opus) mai ales printr-o îmbrăcăminte îngrijită, căutată, printr-o comportare atrăgătoare; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează cochetărie. 2. (Despre obiecte) Drăgălaș, grațios, elegant, agreabil, plăcut. Interior cochet. – Din fr. coquet. Vezi definitia »