PECUNIÁR, -Ă adj. bănesc. (< fr. pécuniare, lat. pecuniarius) Vezi definitia »

samár (samáre), s. n. – 1. Șa de povară, tarniță. – 2. Creastă, culme de casă. – Mr. sumar, sămar, megl. sămar. Sl. samarŭ „încărcătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 324), cf. bg., sb., cr., slov., alb. samar, tc. semer, mag. szamar „măgar”, din mgr. σα(γ)μάριον (Meyer, Türk. St., I, 40; Vasmer, Gr., 129; cf. REW 7512). Der. din mgr. (Roesler 576) sau din tc. (Lokotsch 1883; Ronzevalle 101) este improbabilă, ca și originea rom. a bg. (Capidan, Raporturile, 210). – Der. însămăra, vb. (a pune samarul). Vezi definitia »

PREBENDÁR, prebendari, s. m. Persoană care beneficia în trecut de o prebendă. – Din lat. praebendarius. Vezi definitia »

burețar, burețari s. m. (intl.) 1. individ situat pe o treaptă socială superioară aceleia boschetarilor; vagabond îmbrăcat mai îngrijit, care execută munci în interesul personal al anumitor persoane, obținînd în schimb protecție și mijloace de subzistență. 2. arab. Vezi definitia »

stogár, stogári, s.m. și stogáre, s.n. (reg.) 1. (s.m.) persoană care clădește stoguri. 2. (s.n.) șură. Vezi definitia »