ráză (ráze), s. f. – 1. Fascicul de lumină. – 2. Radiație. – 3. Cornul unui astru. – Mr. radză. Lat. radia (Densusianu, Hlr., 130; Pușcariu 1453; REW 6999), cf. alb. rezë (Philippide, II, 652), it. razza, raggio, prov., fr. rai, cat. raig, sp. rayo (salmant. raza), port. raio. – Der. derăza, vb. (a iradia), cuvînt creat artificial de Alecsandri, Cf. radia, vb., din fr. radier; radios, adj., din fr. radieux; iradia, vb., din fr. irradier; și toate der. neol. cu radio-. Din rom. provine bg. din Trans. rassa (Miklosich, Bulg., 132). Vezi definitia »

PREANDROPÁUZĂ s. f. ansamblu de tulburări care precedă andropauza. (< pre- + andropauză) Vezi definitia »

TOPOCLÍMĂ s. f. Climă determinată de condițiile geografice (de relief) locale. – Topo- + climă. Vezi definitia »

AMILOPECTÍNĂ s.f. Component al amidonului, care e dizolvabil în apă numai prin încălzire, dând soluții stabile de o mare viscozitate. [< fr. amylopectine]. Vezi definitia »

pospólită (pospolíte), s. f. – Corp de armată format de vechea aristocrație poloneză. Pol. pospolita (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »